Cum influențează materialul diafragmei utilizat în tweeterul de 50 mm de 50 mm răspunsul său tranzitoriu și nivelurile de distorsiune armonică, în special peste 10kHz?

Materialul diafragmei utilizat într -un Tweeter de 50mm joacă un rol critic în determinarea atât a răspunsului său tranzitoriu, cât și a nivelurilor de distorsiune armonică, în special în intervalul de frecvență peste 10kHz. Aceste două aspecte sunt esențiale pentru performanța acustică a unui tweeter, în special atunci când vizează o reproducere a sunetului precis și natural în regiunile de înaltă frecvență.

În primul rând, în ceea ce privește răspunsul tranzitoriu, aceasta se referă la cât de rapid și precis diafragma poate răspunde la o schimbare bruscă a semnalului de intrare. În reproducerea de înaltă frecvență, viteza și controlul sunt esențiale. Materialele ușoare, cum ar fi mătasea, mylar și titan tind să ofere performanțe tranzitorii excelente, deoarece permit diafragmei să se miște cu o inerție minimă. Acest lucru are ca rezultat un răspuns clar și rapid la atacurile muzicale, contribuind la claritatea instrumentelor precum cymbale, flauturi și armonice superioare ale șirurilor și vocalelor. Cu toate acestea, amortizarea internă a materialului afectează, de asemenea, cât de bine poate suprima rezonanțele sau sunetele nedorite. De exemplu, diafragmele de mătase sunt cunoscute pentru sunetul lor neted și natural, deoarece materialul are un grad ridicat de amortizare internă, ceea ce ajută la controlul modurilor de rupere și la reducerea depășirii. Pe de altă parte, diafragmele metalice rigide precum aluminiu sau titan pot oferi un răspuns mai rapid, dar de multe ori necesită măsuri suplimentare de amortizare pentru a preveni asprimea sau colorarea metalică cauzate de vârfurile de rezonanță.

În al doilea rând, în ceea ce privește distorsiunea armonică peste 10kHz, comportamentul diafragmei sub vibrații de înaltă frecvență este un factor cheie. Distorsiunea armonică apare atunci când diafragma nu se mișcă într -o manieră perfect liniară în raport cu semnalul de intrare. Acest lucru se poate întâmpla din cauza flexării, rigidității inegale sau a deformării materialelor la frecvențe înalte. Diafragmele metalice sunt în general mai rigide, ceea ce le permite să rămână pistonic pe un interval de frecvență mai larg. Cu toate acestea, odată ce își ating limitele mecanice, tind să prezinte moduri de rupere ascuțite, care pot introduce niveluri ridicate de distorsiune și artefacte neplăcute în sunet. Aceste rezonanțe se manifestă adesea ca vârfuri în răspunsul la frecvență și pot afecta claritatea și detaliile redării audio.

Diafragmele din țesătură, cum ar fi mătase sau materiale textile tratate, de obicei, prezintă mai puține rezonanțe ascuțite și un profil de distorsiune mai ușor. Acest lucru le face o alegere populară în monitoarele de studio și sistemele audio de înaltă fidelitate, unde un echilibru tonal natural este mai de dorit decât detaliile maxime absolute. Cu toate acestea, compromisul este că este posibil să nu se extindă atât de mult în gama de ultrasunete, iar sensibilitatea lor generală ar putea fi ușor mai mică.

Unii producători folosesc materiale exotice precum beriliu, care combină rigiditate extremă, masă scăzută și proprietăți bune de amortizare. Tweeter-urile de beriliu sunt cunoscute pentru răspunsul lor ultra-rapid și distorsionarea excepțional de scăzută chiar și peste 20 kHz. Cu toate acestea, costul și dificultatea de prelucrare a beriliei îl fac potrivit mai ales pentru aplicațiile audiofile sau profesionale de înaltă calitate. Alte abordări moderne includ materiale compozite, cum ar fi fibra de carbon sau textilele acoperite cu ceramică, care încearcă să combine proprietățile benefice atât ale țesăturii, cât și ale diafragmelor metalice. Aceste materiale sunt concepute pentru a suprima rezonanțele, menținând în același timp viteză și control excelent.